Mărturii – Contemplând o fotografie de demult…

În arhiva mea de fotografii și documente Silvia Șerbescu se află o poză care mi-e deosebit de dragă, fiindcă în ea apare Silvia Șerbescu, mama mea, împreună cu o orchestră. Poartă rochia mea favorită adusă de ea de la Paris, din satin negru și tulle cu aplicații de flori colorate, și șade ca o Regină în fața unui pian de concert,  împreună cu o orchestră și un dirijor întorși cu fața la public și imobili, ca la fotograf… E vorba de ansamblul timișorean  Societatea „Amicii Muzicii” cu care a cântat pe 9 noiembrie 1937,  sub bagheta lui Fr. Pauck, Concertul  pentru pian si orchestră în Mi bemol major de Liszt. Concertul fusese mijlocit de neobositul ei organizator, echivalentul unui secretar muzical actual, Bruno Brauch, farmacist și contrabasist în orchestră (în poză al doilea din stânga  în ultimul rând). Încercând să descopăr în ce sală a avut loc concertul, am citit integral cele 5 recenzii detaliate apărute în ziarele locale ale vremii. În toate se menționează doar “sala Teatrului”, fără alte indicații speciale. Dar ce mi se pare mai interesant este faptul că în anii ‘30, viața culturală a Timișoarei permitea existența unui număr atât de mare de ziare, în care să fie analizate pe larg evenimente de acest gen! Fiind vorba de un oraș multi-național, una dintre recenziile la concertul din 9.11.1937 e dintr-un ziar în limba maghiară (Deli Hirlap), două sunt  în germană (Banater Deutsche Zeitung și Temesvarer Zeitung) și două în limba română, semnate de compozitorul Filaret Barbu  si de compozitoarea și profesoara Alma Cornea-Ionescu. Gabriel Sarkany scrie pe 11.11.1937 în Temesvarer Zeitung sub titlul Symphoniekonzert der Gesellschaft der Musikfreunde următoarele: „Eine freudige Ueberraschung brachte uns die Solistin des Abends Sylvia Serbescu, in der wir eine Pianistin von Klasse kennen lernten. După o amplă analiză a concertului, cronicarul conchide: „Die Kuenstlerin, die unserem Lande noch viel Ehren bringen  wird, honorierte  die Ovationen mit einer effektvoll gespielten Konzert-Etude von Liszt”.

Bruno Brauch, „impresarul“ care pentru deschiderea Stagiunii 1937-38 propusese această solistă din capitala încă necunoscută la Timișoara, este încântat de succesul obținut, așa cum rezultă și din scrisoarea lui din 20.11.1937. Între cei doi muzicieni, Silvia și Bruno Brauch se naște și o relație de prietenie. Bruno era un împătimit admirator al lui Mahler și la fiecare apariție a Silviei la Timișoara o invita la ei acasă,  pentru a o iniția în lumea idolului său. Mi-amintesc că Mama revenea încântată și ne povestea ce noi descoperiri extraordinare a făcut datorită lui Brauch. Fiindcă nu trebuie să uităm că ne aflăm în anii 30-40, când naziștii scoseseră din programul concertelor orice muzică de compozitori de origina iudaică!

Liana Șerbescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *