Proiectul „Case de muzicieni” încearcă să aducă în atenția memoriei colective un tip de locuire specifică secolului trecut, dar și finalului de secol al XIX-lea, în care arhitectura cu rol rezidențial și muzica se țeseau împreună sub diferite forme, conturând până azi imaginea unei lumi la care continuăm să ne raportăm ca la un reper, o lume în care muzica își găsea locul firesc într-un cotidian pentru care frumosul și bunul gust erau ingrediente constitutive ale prosperității materiale. Unul dintre scopurile acestui demers este de a suprapune valori ale patrimoniului construit și ale patrimoniului imaterial din două domenii conexe — arhitectura și muzica, pentru a pune în lumină felul în care se potențează unele pe celelalte, de a readuce în atenție, în măsura în care mai este posibil, elementele uitate ale acelei geografii subiective, dar atât de influente și de emblematice pentru Timișoara, Lugoj și Sânnicolau Mare.

Proiectul propune mai multe direcții de explorare:

— inventarierea caselor de muzicieni și a sălilor unde au concertat muzicieni celebri; cercetarea clădirilor din punctul de vedere al evoluției istorice a arhitecturii orașului și a limbajului arhitectural pe care îl utilizează; cercetarea și sublinierea valorilor arhitecturale (acolo unde este cazul) și sublinierea importanței menținerii sau recuperării lor.

— cercetarea unor tipuri de locuire cu calități specifice, care au suferit diverse mutații în timp, generate de evoluția urbană și evenimentele istorice. La final de sec. al XIX-lea, început de sec. al XX-lea și până în perioada interbelică,  multe dintre clădirile rezidențiale care au aparținut muzicienilor și familiilor lor au fost proiectate încă de la început cu funcțiunea „muzicală incorporată” – spațiul casei gravita în jurul amplului salonul muzical ce găzduia în timpul seratelor elita intelectuală a vremii. Educația muzicală, spațiile dedicate practicii muzicii, saloanele de întâlnire erau o componentă întâlnită la majoritatea caselor burgheze. După momentul instalării regimului comunist, „locuirea muzicală” se schimbă radical odată cu noile condiții impuse: vechile clădiri unifamiliale au ajuns să adăpostescă forțat mai multe familii, camera principală a casei – salonul și-a pierdut rolul inițial; locuirea la bloc, în apartamente restrânse în care spațiul dedicat muzicii era minimal a reprezentat o mutație majoră. În toate valurile de schimbări, muzicienii și-au adaptat spațiile de locuit pentru a face loc muzicii în orice condiții.

— reconstruirea unei atmosfere specifice de locuire apelând la arhivele personale ale familiilor muzicienilor, la mărturii, biografii și bibliografii dedicate, care ar ajunge pentru prima dată să fie puse împreună sub umbrela proiectului „Case de Muzicieni”

Contextul mai general rămâne acela că patrimoniul afectiv, istoric, ce-l dublează pe cel material, imobiliar, duce o lipsă acută de acoperire prin proiecte de acest tip; iar perspectiva, muzical-arhitectonică, departe de a fi una de importanță minoră, poate reprezenta calea de a redescoperi orașul într-o cheie a sa uitată pe cât de ignorată, pe atât de proaspătă și relevantă.

Imobilele ce constituie subiect al proiectului se vor regăsi pe acest site (română-engleză) timis.casedemuzicieni.ro, pe harta digitală de pe site, accesibilă prin google maps, pentru jud. Timiș, dar și pe o hartă în format print, Timișoara muzicală, pe care vor fi adăugate, alături de casele în care au locuit muzicieni, instituțiile muzicale ale orașului.