Béla Bartók și Ditta Pásztory – câteva detalii biografice

Béla Bartók (1881-1945), punct de miră pentru componistica modernă europeană (un Brâncuși al artei sunetelor), născut, aidoma lui György Ligeti și György Kurtág, pe plai mioritic, a dialogat concertistic cu o densă ritmicitate cu publicul meloman bănățean: la Sânnicolau Mare, localitatea sa natală (în 1903, ca proaspăt absolvent al Academiei de Muzică din Budapesta), la Timișoara (în 1906, 1924 – anul memorabilei întâlniri concertistice cu George Enescu, la București, când cei doi muzicieni au interpretat un opus cameral bártokian, Sonata a II-a pentru vioară și pian –, 1926 și 1936 – ultimul concert în România, marcat de câteva regretabile accente xenofobe în presa locală), în spațiul confiniar arădean (1924, 1926 și 1927) și Lugoj, cetatea lui Ioan Vidu (1924), pentru care avea anumite afinități sentimentale, Ditta Pásztory, cea de-a doua sa soție, având ascendență, pe linie maternă, în urbea de pe malurile Timișului.

Ditta (Edith) Pásztory (31 octombrie 1903, Rimaszombat, sudul Slovaciei – 21 noiembrie 1982, Budapesta) era fiica Gabrielei-Iova, născută la Lugoj, unul din cei șapte copii ai colonelului Emil Petrovici, subprefect al județului Severin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ofiţer de carieră, acesta a jucat un rol major în izolarea participanţilor la Rebeliunea Legionară (ianuarie 1941), când, datorită prestigiului de care se bucura şi al talentului său diplomatic, i-a determinat pe combatanții care se baricadaseră în incinta Prefecturii lugojene să capituleze fără să opună rezistenţă, evitându-se, astfel, vărsarea de sânge şi posibila distrugere a istoricului edificiu, asediat de militari, unde, în 1861, Emanuil Gojdu își exercitase mandatul de comite suprem. Una dintre mătuşile Dittei, Aurelia Petrovici, mama vitregă a actorului lugojean Ştefan Tiberius Ciorogariu, a studiat pianul, sub supravegherea lui Béla Bartók, la Academia Regală de Muzică din Budapesta.

Ditta Pásztory s-a căsătorit cu Béla Bartók în anul 1923, în timpul studiilor la Academia de Muzică din Budapesta (marele muzician, soțul Martei Ziegler, se îndrăgostise de studenta sa, o eminentă pianistă, deşi între ei era o diferenţă de 22 de ani!).  D. Pásztory i-a dăruit lui Bartók un fiu, Peter, căruia compozitorul i-a dedicat cele şase volume din Microcosmos (Microcosmos. Muzică de pian de la începutul începutului. 1926, 1932-1937 – potrivit titlului original). Ulterior, Béla Bartók a elaborat Şapte piese din Microcosmos, pentru două piane, transcripţii ale pieselor 107/113, 69, 135, 123, 127, 145 şi 146.

Béla Bartók a poposit concertistic o singură dată la Lugoj, în 24 martie 1924, pe scena Teatrului Comunal, la invitaţia lui Iosif Willer. Repertoriul, identic cu cel prezentat la Timişoara, în 21 martie, la Cazinoul Militar, şi Oradea (22 martie), a cuprins trei sonate de Scarlatti, opusuri de Beethoven, Brahms, Chopin, Debussy şi câteva lucrări din propria creaţie (pentru detalii, v. Francisc László, Béla Bartók şi lumea noastră. Aşa cum a fost, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 84-85). Potrivit mărturiei lui I. Willer („Muzica”, Bucureşti, V, 5, 1955, 48-49), Béla Bartók ar fi concertat la Lugoj şi în noiembrie 1923, fiind chiar oaspetele muzicianului lugojean, timp de o săptămână, după un turneu efectuat în mai multe localităţi din România. Cu acest prilej, marele muzician maghiar i-ar fi relatat lui I. Willer un episod despre fenomenala memorie a lui Enescu, cu prilejul unui ipotetic concert susţinut de Orfeul moldav la Lugoj în 1921. Nicio altă sursă bibliografică sau document nu atestă însă prezenţa lui Enescu şi Bartók la Lugoj în 1921, respectiv 1923, ceea ce ne face circumspecţi în a prelua ca veridice informaţiile oferite în textul amintit, în care apar şi alte confuzii şi contradicţii. În acelaşi timp, este însă posibil ca B. Bartók să fi făcut, în mai multe rânduri, vizite inopinate la Lugoj, unde locuiau bunicii Dittei.

Béla Bartók a avut o atracție specială pentru baritonul lugojean Oszkár Kálmán (1887-1971), căruia i-a încredinţat rolul titular la premiera operei Castelul prinţului Barbă Albastră, pusă în scenă, în 1918, la Opera Regală din Budapesta (dirijor: Egisto Tango), unde a fost distribuit în compania sopranei Olga Haselbeck. Alte secvenţe ale relaţiilor lui Bartók cu artistul liric bănățean ne sunt oferite de Béla Bartók jr (Bartók Béla, Apám életének krónikája, Zeneműkiadó, Budapest). Astfel, în 4 mai 1918, Bartók a repetat cu Kálmán în locuinţa sa, iar în 7 mai l-a acompaniat pe baritonul lugojean într-un recital dedicat creaţiei lui Kodály. În 4 noiembrie 1923 şi în 22 aprilie 1930, Kálmán, acompaniat la pian de Bartók, a interpretat lieduri semnate de Kodály şi autorul pantomimei Mandarinul miraculos, în sala de la „Redoute” (Vigadó). În 27 mai 1923, Kálmán şi Bartók au luat parte la serbările celui de-al 25-lea jubileu al periodicului literar „Nyugat”, editat de Ernő Osvát, iar în 18 mai 1930, Bartók a asistat la un spectacol cu opera Estera de Händel, din distribuţie făcând parte şi Oszkár Kálmán.

Constantin-Tufan STAN

 

Referințe bibliografice:

Constantin-Tufan Stan, Ditta Pásztory-Bartók – câteva precizări biografice, în „Banat”, Lugoj, IX, 3 (99), 2012, p. 18.

Constantin-Tufan Stan, Pianista Ditta Pásztory Bartók şi ascendenţa sa lugojeană, în „Coloana infinitului”, Timişoara, XVIII, 95, 2015, p. 33.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *