„Valurile Dunării” și Frumoasa Sara

[…] Maiorul din armata română Iosif Ivanovici, originar din Banat, s-a născut, după unii biografi, în 1845, după alții – în 1846, a murit la București în 1902, a fost dirijor la mai multe fanfare din România (Galați și București). A mai fost inspector al fanfarelor militare din România și compozitor de valsuri, dansuri la modă, piese pentru pian și piese vocale cu acompaniament pentru pian.

În peregrinările sale la Lugoj, Ivanovici a cunoscut-o pe frumoasa și micuța Sara Fried, pe care a îndrăgit-o. Nu se cunosc bine care erau relațiile sale cu familia Fried din Lugoj, dar această micuță muză l-a inspirat pe compozitor să scrie celebrul vals „Valurile Dunării”, care a făcut ocolul pămîntului, aducîndu-i celebritatea.

În anul 1880 Ivanovici îi înmîna tinerei Sara, acum o fetișcană în vârstă de 14 ani, o plachetă de carton subțire, cu dimensiunile 78/88 mm., pe care compozitorul a scris miniatural toate cele cinci strofe muzicale ale celebrului vals, cu toate semnele de repetiție și semnele de trimitere, așa cum a apărut în toate edițiile, cu indicația în limba germană: „Donau Wellen Walzer v. I. Ivanovics”. Pe dosul plachetei a scris din nou cu caractere ornamentale, cu litere mari: „DONAUWELLEN Walzer. Ivanovics gewimdet und geschriben für Fräulein Sara Fried”. (Valsul „Valurile Dunării”, Ivanovici dedicat și scris pentru domnișoara Sara Fried.)

Sara Fried (1866-1935) se trage dintr-o veche familie evreiască din Lugoj. S-a căsătorit cu Iosif Ludovic Dreichlinger, tot din Lugoj, și are descendenți în București (Gheorghe Dreichlinger) și Timișoara (chimistul Dr. Ing. Otto Dreichlinger și medicul Gabriel Dreichlinger). Mai are aici, în Israel, un strănepot. Mormîntul ei poate fi vizitat în cimitirul evreiesc din Lugoj.

Tobias Schwager

(Preluare din ziarul Minimum, Anul VII, nr.80, noiembrie 1993, Israel)