Interviu cu dirijorul Peter Oschanitzky

Domnule Peter Oschanitzky, ce amintiri păstrați apartamentului din Timișoara în care ați locuit de când v-ați născut, atât dumneavoastră, cât și fratele dumneavoastră mai mare, pianistul și compozitorul Richard Oschanitzky, pe strada Gheorghe Doja nr.44?

Era un apartament într-o casă în care am avut spațiu destul de mare: trei camere cu toate dependințele. În casă locuiau toate naționalitățile conlocuitoare: erau și evrei, și unguri, și români, și nemți. Erau trei camere, dintre care două mai mari – camera în care se desfășurau activitățile și dormitorul, plus o cameră mai mică în care noi, copii, ne distram. Aveam bucătărie, baie și un hol. Pian era în casă fiindcă eram o familie de muzicieni.

Cum vă amintiți atmosfera din această casă din Timișoara?

Era foarte plăcută. Fratele meu era preocupat de mic de lectură, de a se documenta, de a se pregăti în domeniul muzical. Eu eram puțin mai copil, adică m-am și distrat, m-am și jucat cu vecinii și cu copii. Dar și eu, la o anumită vârstă am început să mă îndrept către domeniul muzical.

Să vorbim și despre cea de-a doua casă în care a locuit fratele dumneavoastră, cea din București, din str.Popa Nan nr.32. Cum era aceasta organizată?

Eu am fost în București cât am fost student la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Sigur, în perioada respectivă eu nu am stat cu fratele meu, am stat la cămin. Dar sigur că am fost în legătură cu el, care locuia cu chirie. Acolo avea o cameră și dependințele necesare. Și bineînțeles un pian. Eu am fost student între anii 1971 și 1975 și am colaborat foarte mult cu fratele meu. Pe vremea aceea el era foarte prins în a compune muzică pentru filmele de lung metraj produse în țară. Și sigur că m-a solicitat și pe mine să colaborez cu el, atât la înregistrări, cât și pentru scrierea materialului muzical.

Și cum vă amintiți atmosfera din această casă, când o vizitați?

Atmosfera era foarte plăcută Richard a rezistat acolo destul de mulți ani, n-a schimbat adresa, fiindcă s-a simțit foarte bine în acea locuință.

Primea acolo și alți colaboratori? Sau prieteni din lumea muzicii?

Și-a trăit 80% din viață la restaurantul „Berlin” din București. Acesta era sediul lui, unde își petrecea foarte mult timp. Acolo și-a făcut un cerc de apropiați, cei cu care a colaborat la anumite producții de film, colegi din domeniul jazzului. De multe ori chiar acolo i-au venit și momentele de inspirație pentru anumite momente din muzică de filme sau pentru alte producții. A avut prieteni și cunoscuți din domeniul muzical, dar și foarte mulți din domeniul teatrului și filmului, actrița Ileana Popovici, regizorul Sergiu Nicolaescu… Erau în foarte bune relații cu el și petreceau mult timp împreună. Când avea ceva de pregătit urgent, pentru anumite producții, sau când își compunea ceva, se retrăgea. Nu vroia să se întâlnească cu nimeni, avea nevoie de pace, de liniște, de inspirație și atunci se muta la Predeal. Acesta era, să zicem, locul numărul doi al lui, preferat pentru a-și scrie lucrările, la un hotel. Acolo era foarte cunoscut și stătea o săptămână sau două, cât era nevoie pentru a-și realiza ce avea el de făcut. La Predeal mergea doar pentru a compune.

Petre Fugaciu