TRAIAN GROZĂVESCU (GROSAVESCU)

21 XI 1895, Lugoj – 15 II 1927, Viena

Porecla: Csutka

Cântăreț de operă, lied și vocal-simfonic, corist (tenor), locotenent de artilerie

Studii: școala primară și Gimnaziul de Stat din Lugoj (azi Colegiul „Coriolan Brediceanu”), două semestre la Facultatea de Drept din Budapesta, Academia de Muzică din Budapesta, Conservatorul din Cluj (canto cu Ionel Crișianu și Constantin Pavel). Începând din 1023, la Viena, lecții de canto cu Franz Steiner.

Activitate artistică: corist, la Lugoj, în Reuniunea Română de Cântări și Muzică, Reuniunea maghiară. A Colaborat cu Corul Societății „Petru Maior” din Budapesta. A activat în corul Operei Române din Cluj (1 decembrie 1919 – 1 decembrie 1920). Roluri pe scena Operei clujene: Turiddu (Cavaleria rusticană), Pajul (Luceafărul de N. Bretan), Radames (Aida), Ducele de Mantua (Rigoletto), Rodolfo (Boema), Mario Cavaradossi (Tosca), Canio (Paiațe), Don  Jose (Carmen).

Recitaluri la Opera din București, Timișoara, Arad, Lugoj.

În 1923, Dimitrie Popovici-Bayreuth îi desface contractul de muncă la Opera Română din Cluj, în urma refuzului de a cânta în aceeași seară în două spectacole consecutive, pe fondul unor probleme de sănătate.

Debutează, la Viena, pe scena de la Volksoper, cu Canio din Paiațe (10 iulie 1923). Succesul îi oferă semnarea unui contract pe trei ani. Invitat la Staatsoper, dobândește laurii succesului, fiind invitat pe scenele lirice din Austria, Germania, Cehia, Norvegia, Ucraina. Roluri: Vasco da Gama (Africana de Meyerbeer), Faust (Mefistofele de Boito), Amicul Fritz (P. Mascagni), Assad (Regina din Saba de K. Goldmark), Edgardo (Lucia de Lameermoor de Donizatti), Tristan (Tristan și Isolda), Lohengrin și Maeștrii cântăreți din Nürnberg (Wagner), Turandot, Cavalerul rozelor (Richard Strauss).

În vara anului 1922, Aca de Barbu şi tenorul Traian Grozăvescu (ambii solişti ai Operei Române din Cluj) au semnat un angajament cu Teatrul Liric din Arad (director şi regizor: Desider Kona), al cărui capelmaistru era Mátyás Csányi, care prevedea susţinerea unui ciclu de spectacole la Arad, Timişoara şi Lugoj. La Teatrul Orăşenesc din Lugoj, în zilele de 1, 2 şi 3 august, au fost puse în scenă operele Tosca de Puccini, Faust de Gounod, respectiv Madama Butterfly de Puccini, în ambianţa unor săli arhipline, punctul central al aşteptării melomanilor constituindu-l evoluţia lui Kálmán (Mefisto din Faust). În acelaşi timp, interesul era cu atât mai mare, cu cât era prima apariţie a lui Traian Grozăvescu într-un spectacol de operă pe scena lirică din oraşul său natal. La reuşita reprezentaţiilor şi-au dat aportul şi artiştii lirici Silvia Tyron, Mizi Halmos, Josef Ladislav şi Lori Tibor.

Cu prilejul serbării de sfârşit de an şcolar organizate în anul 1936 la Conservatorul Particular de Muzică „Ion Vidu”*, pianistului lugojean i s-a acordat marele premiu „Traian Grozăvescu”, instituit în acel an de fundaţia omonimă. Fundaţia „Traian Grozăvescu” a fost înfiinţată de către Banca „Cărăşana” din Lugoj, în 1936, la iniţiativa lui R. Weichherz, directorul instituţiei, sub auspiciile Conservatorului de Muzică. Fundaţia dispunea de un capital iniţial de 25.000 de lei, cu 5% rentă de stat. Direcţiunea Conservatorului era împuternicită pentru operaţiunile de gestionare a venitului procentual, revenindu-i, totodată, responsabilitatea de a institui, cu aprobarea primarului, premii şi ajutoare elevilor eminenţi ai instituţiei. Primul spectacol destinat „augmentării unui fond «Grozăvescu»” a fost organizat de Şcoala de Educaţie Muzicală „Ion Vidu” la Teatrul Orăşenesc în 31 martie 1935, la iniţiativa lui Filaret Barbu, cu concursul Orchestrei Societăţii Filarmonice. Programul (o expunere despre personalitatea lui T. Grozăvescu, prezentată de Filaret Barbu, recitaluri de pian, canto, vioară, coregrafie modernă) a fost susţinut de profesorii Şcolii de Educaţie Muzicală „Ion Vidu”: Clara Peia-Vojkicza (Brahms, Paganini/Schumann, Liszt), Gheorghe Dippon (două arii din Lohengrin şi Walkiria de Wagner, cu acompaniament de orchestră), Zoltán Salamon Hegyesi (Concertul în Re major pentru vioară şi orchestră de Mozart) şi Charlotte Litsek, care a prezentat un ansamblu coregrafic al elevilor, cu Dansul magic de Musorgski.

* În decursul timpului, instituţia muzicală lugojeană a purtat mai multe denumiri: Şcoala de Educaţie Muzicală „Ion Vidu”, Conservatorul Comunal, Conservatorul Popular, Conservatorul Particular de Muzică „Ion Vidu” etc.