Lucia Cosma s-a născut în 13 septembrie 1875 la Beiuș, jud. Bihor. Tatăl său a fost Partenie Cosma, avocat și deputat, iar mama sa, Maria, a fost președinta primei societăți feministe din Transilvania și fondatoare a unor importante instituții de învățământ din Sibiu. Lucia Cosma începe studiul pianului la vârsta de șapte ani, profesoară fiindu-i Hedvig Bocnicke Herman, de la vârsta de 10 ani continuându-și studiile cu Gheorghe Dima, de la care a învățat, ulterior, și canto, teorie și armonie. În 1894 debutează ca pianistă și ca soprană, același an în care se căsătorește cu avocatul Aurel Cosma, împreună cu care se stabilește în Timișoara. În 1895 debutează la București, atât ca pianistă, cât și alături de Corul „Dima”. Și-a continuat activitatea concertistică, în 1905 fiind invitată la inaugurarea Palatului și Muzeului „Astra” din Sibiu, dar și la Teatrul Național din București în 1906 – perioadă în care a evoluat în mai multe spectacole de teatru (în trupa lui Zaharia Bârsan) și operetă, dar și în pagini solistice din literatura de operă. În 1908 începe studiile cu Mathilde Marchesi la Paris. În 1909 reia concertele în Ardeal, iar în 8 februarie 1910, pe scena Ateneului Român susține primul concert de lieduri dat vreodată de o artistă română. A susținut recitaluri alături de Theodor Fuchs și George Enescu. În 1914 a evoluat în opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, la Caransebeș. După începutul Primului Război Mondial a fost acuzată de spionaj în presa vieneză, ceea ce a condus la un exil auto-impus, petrecut în Moldova, Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Franța și, ulterior, în Italia, la Milano. În 1920 a cântat, alături de baritonul Jean Athanasiu, în opera Rigoletto la Timișoara, interpretând rolul Gilda. În 1924 a devenit profesoară la Conservatorul din București, de unde a fost pensionată forțat în 1938, ca urmare a unei legi ce impunea limită de vârstă cadrelor didactice. În perioada 1942-1948 a fost profesoară și directoare la Școala Populară de Artă din Sibiu. În 1955 a fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa I. De-a lungul vieții a colaborat cu muzicienii importanți ai vremii, a făcut parte din saloane literar-artistice alături de oameni de cultură (printre care Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea, printre alții) și a activat în societăți de binefacere, în organizații feministe și a susținut recitaluri caritabile. S-a stins din viață în 11 iunie 1972 la Sibiu.

Petre Fugaciu