Muzeul Național de Artă este cunoscut și sub numele de Palatul Baroc. Clădirea cea mai impunătoare din Piața Unirii a fost inițial construită ca sediu al Oficiului Minier, în partea de nord-vest a cvartalului, cel mai probabil sub forma unui edificiu cu 2 niveluri. La scurt timp își schimbă funcțiunea, devenind sediul administrativ al guvernatorilor Banatului în prima jumătate a secolului XVIII, simbolizând puterea imperială la nivelul unui oraș ce se afla în acea dată în plină transformare. Clădirea se edifică între primul sfert și finalul secolului al XVIII-lea, în anul 1752 fiind documentată ca având trei niveluri însă ocupând doar parțial frontul nordic al cvartalului, pentru ca la finalul secolului al XVIII-lea să ajungă să atingă amplitudinea actuală. Între anii 1885-1886 imobilul se mansardează conform proiectului întocmit de arhitectul Jaques Klein.

Din anul 1752 imobilul adăpostește Casa Camerală și Cancelaria Administrației Landului Banat, iar din anul 1754 include și locuința guvernatorului civil al Banatului. Imobilul trece prin numeroase schimbări de funcțiuni, în general administrative, dependente de schimbările politice și administrative, dobândind abia în anul 1984 funcțiunea de Muzeu de Artă. Existența îndelungată a imobilului este legată de numeroase evenimente politice și culturale. Printre cei mai cunoscuți muzicieni care concertează aici se numără marele pianist Franz Liszt, concertul său având loc la 2 noiembrie 1846.

Stilul arhitectural care definește întreaga construcție este stilul baroc. Sala Barocă, având funcția de sală de festivități, este amplasată deasupra portalului de acces dinspre strada Florimund Mercy, fiind orientată spre fațada principală către piață. Odată cu operația de mansardare din anii 1885-86 Sala Barocă este alterată ca volumetrie și proporții, fiind adăugate galeria și un plafon cu motive neorenascentiste. Elementele de tâmplărie cuprind lambriuri, uși și ferestre decorate cu motive rococo, ferestrele fiind încununate la partea superioară de un coronament alveolar în formă de scoică.

Imobilul a trecut printr-un amplu și îndelungat proces de restaurare între anii 1983-2010 în baza proiectului realizat de arhitecții Doina și Șerban Sturdza, aflându-se în prezent într-o stare de conservare foarte bună.

Palatul Baroc este clasat în Lista Monumentelor Istorice din anul 2015 ca imobil individual de importanță națională, având codul TM-II-m-A-06174, fiind de asemenea inclus în situl urban Cartierul „Cetatea Timișoara”, cod TM-II-s-A-06095.

Referințe:

Nicolae Ilieșiu, Timișoara. Monografie istorică, Timișoara: Editura Planetarium, 2012

Mihai Opriș, Mihai Botescu. Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Tempus, 2014

Mihai Opriș, Cvartal 17, Cartarea monumentelor istorice din situl urban „Cetatea Timişoara”

https://www.i-tour.ro/muzeul-de-arta-din-timisoara-sala-baroca/