Primul concert din afara Vienei sustinut de Johann Strauss fiul a fost la Timișoara, la fabrica de bere în anul 1847. Acest concert a avut succes printre locuitorii orașului, ca urmare compozitorul și orchestra sa au mai vizitat așezarea de pe Bega și cu ocazia unui alt turneu.
Cartierul Fabric, după cum îl trădează și numele, este un cartier ce istoric a reunit un număr impresionant de manufacturi și fabrici. Prima manufactură în zonă a fost o fabrică de postav (1732), urmată de manufacturi de cărămidă, mori de hârtie, manufactură de produs sârmă, de mătase etc.
Fabrica de bere este una dintre cele mai vechi fabrici ale cartierului Fabric și ale orașului Timișoara. După unele surse bibliografice, existența unei fierbătorii de bere în Timișoara este atestată din 1718. Se știe că în Banat cererea de bere era foarte mare și până în 1733 au mai fost înființate alte unități la Oravița și Aradu Nou. În 1868 fabrica de bere avea denumirea de Fabrica pe Acțiuni și era în proprietatea unora dintre cei mai importanți cetățeni ai orașului de la momentul respectiv. Cu toatea acestea, ei nu au putut rezista dificultăților financiare datorate crizei economice și căderii bursei de la Viena. În 1879 Prima Casă de Economii din Timișoara a cumpărat întregul ansamblu la licitație cu acoperirea pretențiilor de 200.000 de guldeni.
În 1875 s-a înființat o societate formată de Anton Vilsmeier, Johann Riedl și Franz Gerhauser, ce a luat în arendă fabrica și au reușit să o relanseze pe piața producției de bere, cu produse de calitate. În 1883 fabrica a fost cumpărată de cunoscuta firmă budapestană Ignatz Deutsh și fiul, ce au reorganizat-o sub denumirea Frabrikshof, Bierbrauerei Aktiengesellschaft și au dat-o sub conducerea unor specialiști precum cavalerul de Vest și Karl Petzlbauer, ce au dus-o la înflorire.
La începutul secolului al XX – lea, după un incendiu, producția de bere a fost modernizată. Atunci au fost amenajate instalații de răcire artificală (fabrici de gheață), propria instalație de produs malț și au fost organizate imensele pivnițe de depozitare – în limbajul autohton de la momentul respectiv, catacombe. Totodată a devenit funcțională o grădină de vară, cu un spațiu pentru o sală de dans și o berărie pentru petreceri.
Din 1911 fabrica a trecut în proprietatea unei societăți pe acțiuni și a luat numele de Fabrica de bere timișoreană S.A. (Temesvarer Bierbrauerei AG în original). A devenit un loc foarte iubit al locuitorilor cartierului, dar și al orașului, fiind cunoscută și sub denumirea de ‘Reduta din Fabric’. Producea bere blondă și brună. Specialitățile sale erau Casino (după metoda Pilsen), Corvin (cu conținut mare de zahăr), Record Special (blondă intensă), Englisch Porten (bere neagră intensă).
În prezent incinta fabricii este compusă parțial din clădiri istorice și din clădiri contemporane cu infrastructură și instalații moderne. Clădirile istorice păstrate sunt cele din zona de acces în incintă – pe latura nordică, și parțial pe latura de est. În continuare este prezentă funcțiunea de berărie ce atrage comunitatea cartierului și orașului.
Arhitectura corpurilor rămase este specifică structurilor industriale de secol al XIX – lea. Forme simple, curate, puțin decorate – cu ornamente mai degrabă geometrice și fațade ritmate prin jocul de plin – gol al ferestrelor. Elementul care anunță prezența mult mai explicită a unei fabricii în țesutul urban, inclusiv în prezent, este coșul de fum din cărămidă.
Totodată clădirile istorice rămase sunt clasate ca monumente istorice, la numerele 139, 140 și 141 din lista monumentelor istorice, având codurile TM-II-m-A-06167.01 (fabrica de bere), TM-II-m-B-06167.02 (hala de îmbuteliere) și TM-II-m-A-06167.03 (magazie).
Referințe:
Opriș Mihai, Botescu Mihai, Arhitectura istorică din Timișoara, 2014, Ed. Tempus.
Geml Josef, Vechea Timișoară, 2016, Ed. cosmopolitanart.
Wollmann Volker, Patrimoniu preindustrial și industrial în România, Volumul III, 2012, Ed. Honterus.