Palatul fostului Cazinou al Ținutului de Sud este amplasat în cartierul istoric Iosefin, în lungul actualului bulevard 16 Decembrie 1989. Terenul pe care îl ocupă, situat între vatra veche a cartierului și canalul Bega, devine edificabil în urma deciziei de defortificare a cetății Timișoarei de la finalul secolului al XIX-lea. Palatul este opera arhitectului budapestan Emil Töry, fiind executat în baza unor autorizații de construire succesive emise între anii 1902-1904. Imobilul este inaugurat la 15 ianuarie 1905, beneficiarul inițial fiind Clubul Social din Iosefin-Elisabetin.
Imobilul este integrat din punct de vedere al protecției patrimoniului în situl urban „Vechiul cartier Iosefin”, datat secolele XIX-XX, având cod de identificare în lista monumentelor istorice TM-II-s-B-06098.
Imobilul reprezintă în cadrul cvartalului un imobil de colț având două aripi principale ce determină fronturi continue în relație cu imobilele învecinate. Încă de la nivel conceptual a fost dezvoltat ca un imobil urban modern cu trei niveluri, care combina funcțiunea de locuit, amplasată la etajele superioare, cu funcțiuni cu caracter public, localizate la nivelul parterului și parțial la primul etaj. Datorită configurației țesutului urban și a prezenței unei inflexiuni pe traseul bulevardului 16 Decembrie 1989, imobilul joacă rol de capăt de perspectivă în lungul traseului din direcția Pieței Alexandru Mocioni către zona centrală. Înțelegând perfect această implicație, arhitectul acordă o atenție deosebită colțului în raport cu compoziția fațadelor, punctul focal la nivel urban devenind zona de colț ce dobândește o tratare arhitecturală particulară.
Fațadele exterioare sunt compuse din două registre distincte, respectiv registrul parterului și registrul etajelor superioare. Colțul fațadei este rotunjit și decroșat față de câmpul general, integrând un acces direct din stradă, dispus în axul compozițional al zonei de colț și protejat de intradosul unui balcon cu linie modernă și contur curbiliniu. Decroșul zonei de colț funcționează ca un pandant pentru zonele de capăt ale fațadelor, care la rândul lor au o tratare în rezalit, organizate compozițional printr-o compoziție axială. Zona superioară a colțului imobilului este marcată de un fronton cu o alcătuire complexă și contur ondulat, care integrează un fronton clasic cu un cartuș pentru blazon. Inițial vârful frontonului era marcat de un element de coronament ce susținea o fleșă, treapta cea mai înaltă a frontonului era bordată de două figuri feminine iar extremitățile rezalitului de colț erau marcate de figuri feminine integrate în cartușe decorative așezate peste nivelul cornișei. Din păcate toate aceste detalii particulare s-au prăbușit irecuperabil de-a lungul timpului datorită lipsei întreținerii fațadei.
Din punct de vedere ornamental, decorațiile fațadelor sunt inspirate din modele istorice și din elemente naturale vegetale, trecute printr-un puternic filtru de stilizare și geometrizare. Capitelurile integrate și brâurile ornamentale ale rezalitelor conțin mascaroni și elemente antropomorfe sau zoomorfe. Bosajele registrului superior sunt finisate cu tencuială pieptănată cu șanțuri verticale, în timp ce câmpul dintre zonele decorate este finisat similar însă cu șanțuri decorative ondulate. Din punct de vedere stilistic imobilul se încadrează în stilul 1900, ilustrând arhitectura specifică de la începutul secolului al XX-lea a regiunii care combină modul de expresie al curentului Seccesion cu elemente moderne geometrice.
La începutul secolului XX actualul bulevard 16 Decembrie 1989 (Hunyady út la acea vreme) cuprindea un aliniament de copaci care mențineau o atmosferă plăcută. Între fațada imobilului și aliniamentul verde funcționa o terasă de vară la nivelul străzii în relație cu bufetul amplasat la parter, protejată de marchize de pânză. Cazinoul funcționa după regulile unui club, fiind recunoscut pentru introducerea modei ceaiului de la ora 5. Spațiul interior al cazinoului cuprindea atât mese de joc cât și locuri amenajate pentru întâlniri literare, o bibliotecă și o sală de bal. Înainte de schimbarea de imperiu funcționa aici în fiecare sezon Teatrul Modern de Varietăți. În perioada interbelică (1913-1948) a funcționat în cadrul imobilului casa de modă White House a lui Nikolaus Trasser, având la parter un amplu magazin de confecții. După cel de-al doilea război mondial o parte din spațiile cu caracter public intră în administrarea Casei de Cultură a Municipiului, iar sala de bal a cazinoului se transformă în Sala Lira, care funcționează și astăzi ca spațiu cultural multifuncțional. În curtea imobilului fusese amenajat la începutul secolului un teatru de vară, ulterior transformat în cinematograful Forum care a funcționat până la jumătatea secolului trecut. Fațada parterului este puternic alterată în perioada socialistă, când în spațiul comercial de la parter va funcționa prima autoservire din oraș, denumită „Rapid”. Fațada cu goluri echidistante ritmate este transformată într-o vitrină continuă, operație ce impune modificarea întregului registru al parterului și transformări structurale interioare.
Pe frontispiciul de colț dispus deasupra ferestrei etajului doi s-au succedat inscripțiile diverselor denumiri pe care spațiul principal le-a avut de-a lungul timpului, pozele de epocă documentând succesiunea denumirilor „Délvidéki Kaszinó” și „White House”. Inscripțiile dispar însă după cel de-al doilea război mondial, frontispiciul golindu-se de conținut și tencuiala desprinzîndu-se într-o măsură relevantă de pe fațadă în acea zonă.
Încetul cu încetul, după o perioadă îndelungată de neglijență, palatul face obiectul unor operațiuni de reabilitare de amploare. Din păcate, lipsa de reparații curente la nivelul fațadei a condus la pierderea unor elemente decorative cu plastică deosebită amplasate peste cornișa frontonului de pe colț, iar în urma lucrărilor recente bosajele și textura periată a tencuielii pe aripa către strada Mocioni nu au fost refăcute conform cu plastica originală a fațadei.
Referințe:
Mihai Opriș, Mihai Botescu. Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Tempus, 2014
Kecskemeti, Stefan. Pe urmele copilăriei şi strămoşilor în Timişoara de altădată. Povestea unei vieți.
https://heritageoftimisoara.ro/cladiri/Iosefin/adresa/Sf%C3%A2nta+Maria/8